Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prefixa (verb tranzitiv) , prefixare (substantiv feminin)   
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFIXÁRE s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. [< prefixa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFIXÁRE s. (LINGV.) prefixație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREFIXÁ ~éz tranz. (cuvinte) A înzestra cu prefix (pentru a forma un derivat). /<fr. préfixer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREFIXÁ vb. I. tr. A adăuga un prefix la un cuvânt. [< fr. préfixer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFIXÁ vb. tr. a atașa un prefix unui cuvânt. (< fr. préfixer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prefixá vb., ind. prez. 1 sg. prefixéz, 3 sg. și pl. prefixeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)