PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFORMÁȚIE s.f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție; preformism. [Gen. -iei, var. preformațiune s.f. / cf. fr. préformation, engl. preformation, germ. Präformation, it. preformazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFORMÁȚIE s. f. (biol.) conformație moștenită; predispoziție. (< fr. préformation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preformáție s. f., pl. preformáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink