PREFORMÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din germ. Präformismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFORMÍSM n. (în opoziție cu transformism) (în sec. XVIII) Teorie biologică conform căreia organismele vii se constituie complet încă în embrion. /<germ. Präformismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREFORMÍSM s.n. Concepție neștiințifică, antidialectică, care neagă dezvoltarea și schimbarea organismelor în procesul vieții lor și al interacțiunii cu mediul, susținând că toate însușirile și caracteristicile organismului matur există deja date într-o formă ultimă în germenul organismului. [Cf. fr. préformisme, engl. preformism, rus. preformizm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFORMÍSM s. n. concepție eronată potrivit căreia toate însușirile și caracteristicile organismului adult există deja constituite, în formă ultimă, în germen; animalculism. (< germ. Präformismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preformísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink