PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFĂCĂTORÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. simulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFĂCĂTORÍE ~i f. 1) Lipsă de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. 2) Stare a celui care se preface. 3) Comportare de om prefăcut. /prefăcător + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink