PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFĂCĂTÚRĂ s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, metamorfozare, metamorfoză, minciună, modificare, perfidie, prefacere, prefăcătorie, pre-schimbare, schimbare, transformare, viclenie, vicleșug.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefăcătúră s. f. → făcătură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink