PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREISTÓRIC, -Ă adj. Referitor la preistorie, din preistorie. ♦ (Fig.; glumeț) Străvechi; învechit, perimat. [Cf. fr. préhistorique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREISTÓRIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr. préhistorique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preistóric adj. → istoric
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREISTÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de preistorie; propriu preistoriei. Animal ~. 2) fig. Care este foarte vechi; ieșit din uz; demodat; desuet; perimat. Vehicul ~. /<fr. préhistorique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink