PRÉJMET, prejmete, s. f. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÉJMET s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
préjmet s. n., pl. préjmete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink