PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRELÉGERE s.f. Lecție (făcând parte dintr-un curs universitar); conferință publică; prelecțiune. [< lat. praelegere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRELÉGERE s. f. lecție (dintr-un curs universitar); conferință publică. (< lat. praelegere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRELÉGERE s. curs, (înv.) prelecție, propunere. (Azi nu și-a ținut ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRELÉGERE s. v. conferință, cuvânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prelégere (prelégeri), s. f. – Lectură publică, lecție. După germ. Vorlesung contaminat cu lat. praelegere (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRELÉGERE ~i f. 1) Lecție făcând parte dintr-un curs universitar. Ciclu (sau curs) de 2) Conferință publică. /cf. lat. praelegere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink