PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREMEDITÁȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMEDITÁȚIE s. v. premeditare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
premeditáție s. f., pl. premeditáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink