Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: premerge (verb) , premergere (substantiv feminin)   
PREMERGERE s.f. Faptul de a premerge. [< premerge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMÉRGE, pers. 3 premérge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREMÉRGE premérg intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREMÉRGE vb. III. intr. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. [P.i. premérg. / < pre- + merge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMÉRGE vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREMÉRGE vb. v. preceda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A premerge ≠ a (se) succeda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
premérge vb., ind. prez. 3 sg. premérge, 3 pl. premérg; part. premérs
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)