PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREPELICÁR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) vișlă. (~ul este un câine de vânătoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prepelicár s. m., pl. prepelicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREPELICÁR ~i m. Câine de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit, mai ales, la vânat prepelițe, potârnichi și alte păsări; brac. /prepeliță + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink