Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: presimți (verb tranzitiv) , presimțire (substantiv feminin)   
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de ceea ce ar urma să se întâmple; presentiment, presimțământ. – V. presimți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRESIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a presimți și rezultatul ei; presentiment, prevestire. [< presimți].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRESIMȚÍRE s. presentiment, (înv. și reg.) presimț, (înv.) presimțământ, preștiință, prevedere. (O neagră ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
presimțíre s. f. simțire
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRESIMȚÍ presímt tranz. A simți din timp (cu ajutorul intuiției); a întrevedea foarte vag. /pre- + a simți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRESIMȚÍRE ~i f. 1) v. A PRESIMȚI. 2) Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presentiment. /v. a presimți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRESIMȚÍ vb. IV. tr. A prevedea, a simți (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va întâmpla. [P.i. presímt și (pop.) presímț, conj. -tă. / după fr. pressentir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRESIMȚÍ vb. tr. a simți dinainte, vag și instinctiv. (după fr. pressentir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRESIMȚÍ vb. a anticipa, a intui, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
presimțí vb. simți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)