PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREȘ s. 1. (prin Transilv. și Ban.) tepih. 2. traversă. 3. ștergătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
preș s. n., pl. préșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREȘ ~uri n. 1) Covor lung și îngust care se așterne în camere, pe culoare sau pe scările unei clădiri. 2) Covor mic, așezat la intrarea unei case, de care se șterge încălțămintea. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink