PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRETENDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mâna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRETENDÉNT, -Ă I. s. m. f. cel care pretinde, care aspiră la ceva. II. s. m. bărbat care aspiră la mâna unei femei. (< fr. prétendant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRETENDÉNT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. v. candidat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pretendént s. m., pl. pretendénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRETENDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva sau pretinde ceva. ~ la tron. /<fr. pretendant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink