Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pretexta (verb tranzitiv) , pretextă (substantiv feminin)   
PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRETÉXTĂ adj. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții. (< lat. /toga/ praetexta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRETEXTÁ ~éz tranz. (motive, indispoziții, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRETEXTÁ vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRETEXTÁ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, 3 sg. și pl. pretexteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)