PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prétoriță s. f., g.-d. art. prétoriței; pl. prétorițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink