PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREVÉNȚIE s. f. 1. (jur.) deținere preventivă. 2. ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. 3. prevenire; părere defavorabilă, rezervă (față de cineva sau ceva). (< fr. prévention, lat. praeventio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREVÉNȚIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. și pop.) popreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREVÉNȚIE s. v. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prejudecată, prevenire, solicitudine.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prevénție s. f. (sil. -ți-e), art. prevénția (sil. -ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREVÉNȚIE ~i f. jur. Arest preventiv; detențiune preventivă. [G.-D. prevenției; Sil. -ți-e] /<fr. prévention, lat. praeventio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink