PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREVESTÍRE ~i f. 1) v. A PREVESTI. 2) Semn prevestitor. /v. a prevesti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREVESTÍRE s. 1. prezicere, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. v. prezicere. 3. v. piază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREVESTÍRE s. v. avertizare, informare, în-științare, prevenire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREVEȘTÍ vb v. însăila.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prevestíre s. f., pl. prevestíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink