PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREZBITERIANÍSM n. Doctrină religioasă protestantă, apărută în Anglia, care ignoră autoritatea episcopilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. presbytérianisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbytérianisme, cf. gr. presbyteros – preot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREZBITERIANÍSM s. n. 1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori și laici. 2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. (< fr. presbytérianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prezbiterianísm s. n. (sil. -ri-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink