PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. Locuința unui preot paroh (catolic). – Din lat. presbyterium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prezbitériu s. n. [-riu pron. -riu], art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink