Dex prezent

PREZÉNT², -Ä‚, prezenÈ›i, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în acelaÈ™i loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecÈ›ie) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieÈ›ii vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care eÈ™ti conÈ™tient, la care te gândeÈ™ti sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut È™i viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situaÈ›ie actuală. ◊ Loc. adv. ÃŽn prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acÈ›iune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuinÈ›ează de obicei în naraÈ›iune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.

PREZÉNT¹, prezente, s. n. (ÃŽnv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.

PREZÉNT, -Ä‚ adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de față. ♦ Care există în timpul de față; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situaÈ›ia actuală. 2. Timp care arată că acÈ›iunea unui verb se desfășoară în momentul de față. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în naraÈ›iuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].

PREZÉNT, -Ä‚ I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieÈ›ii vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan. ◊ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situaÈ›ia actuală. 2. timp verbal care exprimă o acÈ›iune ce se desfășoară în momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în naraÈ›iuni. (< fr. présent, lat. praesens)

PREZÉNT s. v. atenție, cadou, dar, surpriză.

PREZÉNT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actualitate.

Prezent ≠ absent, viitor, trecut

prezént (prezéntă), adj. – 1. De față, existent. – 2. (S. n.) Timp actual. – 3. (S. n. rar) Cadou, dar. Fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezență, s. f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.

prezént adj. m., pl. prezénți; f. sg. prezéntă, pl. prezénte

prezént (timp) s. n.

prezént (cadou) s. n., pl. prezénturi

PREZÉNT¹ ~tă (~È›i, ~te) 1) Care este de față; aflat acolo unde se vorbeÈ™te sau se face ceva. ◊ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de față! 2) (despre acÈ›iuni, procese) Care are loc în timpul de față; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent

PREZÉNT² n. 1) Perioadă actuală. ◊ ÃŽn ~ în momentul de față; acum. 2) gram. Timp al verbului care indică că acÈ›iunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent