PREȚUITÓR, prețuitori, s. m. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREȚUITÓR s. (înv. și pop.) prețăluitor. (~ de bijuterii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prețuitór s. m. (sil. -țu-i-), pl. prețuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Expert care prețuiește un bun. 2) Persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru. [Sil. -țu-i-] /a prețui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prețuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. prețuitoárei; pl. prețuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink