Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, adj. Pribeag. – V. pribegi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIBEGÍ ~ésc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIBEGÍ vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pribegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink