Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pricepe (verb tranzitiv) , pricepere (substantiv feminin)   
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICÉPERE s. 1. v. înțelegere. 2. v. cunoaștere. 3. cunoaștere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligență. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pricepere ≠ nepricepere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRICÉPE pricép tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRICÉPE mă pricép intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRICÉPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRICÉPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICÉPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pricépe (pricép, pút), vb.1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber.Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pricépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)