Dex priceput

PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.

PRICEPÚT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 3. v. com-petent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. ex-perimentat.

PRICEPÚT adj. v. accesibil, inteligibil.

Priceput ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci

PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

A PRICÉPE pricép tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere

A SE PRICÉPE mă pricép intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere

PRICEPÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; practic. /v. a (se) pricepe

PRICÉPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.

PRICÉPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.

pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).

pricépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút