PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICHÍCI s. (reg.) corlată, durlui. (~ la cuptorul țărănesc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICHÍCI s. v. glaf, pervaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prichíci (prichíciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prichíci s. n., pl. prichíciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRICHÍCI ~uri n. Margine de forma unei suprafețe plane înguste, construită în afară la o sobă sau la o fereastră. /<ucr. prypițok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink