PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj.(Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRICINÁȘ adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRICINÁȘ s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pricináș s. m., adj. m., pl. pricináși; f. sg. pricináșă, g.-d. art. pricináșei, pl. pricináșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRICINÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaș. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink