Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIDVÓR s. (CONSTR.) 1. v. cerdac. 2. v. tindă. 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIDVÓR s. v. limbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pridvór (pridvoáre), s. n.1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pridvór s. n., pl. pridvoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIDVÓR ~oáre n. Terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor. /<sl. pritvoru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)