Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prietenește , prieteni (verb)   
PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIETENÉȘTE adv. În felul prietenilor; cum obișnuiesc prietenii; ca prietenii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIETENÉȘTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. v. binevoitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prietenește ≠ dușmănește
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prietenéște adv. (sil. pri-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIETENÍ vb. v. împrieteni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A prieteni ≠ a se dușmăni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)