Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prietenesc (adjectiv) , prieteni (verb)   
PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-et-.Var.: (reg.) prietinésc, -eáscă adj.] – Prieten + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIETENÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru prieteni; de prieten; amical. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIETENÉSC adj. 1. amical, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~ească.) 2. v. binevoitor. 3. v. prietenos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIETENÍ vb. v. împrieteni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A prieteni ≠ a se dușmăni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Prietenesc ≠ dușmănesc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prietenésc adj. m. (sil. pri-e-), f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)