Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prigori (verb) , prigorit (adjectiv)   
PRIGORÍT adj. v. ars, dogorit, pârlit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigorít, -ă, adj. (înv. și reg.) 1. expus căldurii focului sau soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pârjolit de foc sau de soare; rumen la față, aprins; care are temperatură. 2. (fig.) frământat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE PRIGORÍ mă ~ésc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIGORÍ vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prigorí (prigorésc, prigorít), vb.1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare.Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prigorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigorésc, imperf. 3 sg. prigoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prigoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)