Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRILEJUÍ vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRILEJUÍ vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prilejuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PRILEJUÍ ~iésc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)