Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁT1 s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁT s. v. prioritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primát adj. m., pl. primáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
primát (importanță primordială) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
primát (ordin de mamifere) s .n., pl. primáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIMÁ ~éz intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMÁT1 n. 1) Caracter prim; întâietate. ◊ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanță primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMÁT2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁTE s.n.pl. Ordin de mamifere superioare din care fac parte maimuțele și omul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. primat2. / < fr. primates, cf. lat. primus – primul].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÁTE s. n. pl. ordin de mamifere superioare: lemurienii, maimuțele și omul. (< fr. primates)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)