Dex primenire

PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit¹. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni.

PRIMENÍRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. v. împrospătare.

primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri

PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți.

A PRIMENÍ ~ésc tranz. A face să se primenească. /<sl. prĕmĕniti

A SE PRIMENÍ mă ~ésc tranz. 1) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se schimba. 2) fig. A se schimba spre bine. /<sl. prĕmĕniti

PRIMENÍ vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. v. împrospăta.

PRIMENÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

primení (primenésc, primenít), vb. – 1. A schimba, a substitui, a renova. – 2. A se schimba, a-și pune alte haine. – Var. primini, premeni, cu der. – Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu, Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). – Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). – Cf. izmeni.

primení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. primeneáscă