Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prim (num.) , primi (verb tranzitiv)   
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIMI- v. prim (3) [în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÍ vb. I. 1. v. încasa. 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. căpăta. 5. a căpăta, a dobândi, a obține, (înv. și reg.) a prânde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obține. 7. v. recepționa. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimți. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. găzdui. 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. v. întâmpina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMÍ vb. v. aliena, înnebuni, prii, sminti, ticni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti.Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
primí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 sg. și pl. primeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbiala, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ui) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indica o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care executa melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIMÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A lua în posesia sa (ca ceva dăruit, trimis, obținut). ~ un colet. ~ felicitări. 2) (oaspeți, vizitatori etc.) A introduce (benevol) în domeniul stăpânit; a lăsa sau a face să intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja în baza unei legislații; a încadra. 4) (despre ființe) A fi pus în situația de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleanțe, reclamații etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a admite. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIM ~ă (~i, ~e) și substantival (în opoziție cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în față (prin importanță sau valoare); care se află în frunte; fruntaș. ~a impresie. ~ul student. ◊ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuși sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanță primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din față. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, atașat de cuvântul determinat prin liniuță) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIM-BALERÍN s.m. Primul balerin al unui balet. [Cf. it. primo balerino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIM-BALERÍN s. m. primul balerin al unui balet. (< it. primo balerino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PRIM num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Prim ≠ ultim
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuriv este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu.Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial.Cf. primar, primăvară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prim num. m., pl. primi; f. sg. prímă, g.-d. art. prímei, pl. príme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim rang/prímul rang loc. adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-balerín s. m., pl. prim-baleríni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii/prímii-miníștri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-procurór s. m., art. prim-procurórul/prímul-procurór; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-secretár s. m. (sil. -cre-), art. prímul-secretár; pl. primi-secretári, art. prímii-secretári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníștri, art. prim-viceprim-miníștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)