Dex primire

PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi.

PRIMÍRE s. I. 1. v. încasare. 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. căpătare, dobândire, obținere. (~ a ajutorului cerut.) 4. v. recepțio-nare. 5. v. aflare. II. 1. v. admitere. 2. v. cooptare. 3. v. angajare. 4. v. găzduire. 5. (înv.) priimință. (Le-a făcut o bună ~.) III. v. întâmpinare.

primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri

PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

A PRIMÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A lua în posesia sa (ca ceva dăruit, trimis, obținut). ~ un colet. ~ felicitări. 2) (oaspeți, vizitatori etc.) A introduce (benevol) în domeniul stăpânit; a lăsa sau a face să intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja în baza unei legislații; a încadra. 4) (despre ființe) A fi pus în situația de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleanțe, reclamații etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a admite. /

PRIMÍRE ~i f. 1) v. A PRIMI. ◊ Sală de ~ încăpere pentru musafiri, vizitatori. A da în ~ a înceta de a mai fi responsabil. A lua în ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe răspunderea sa; b) a începe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi

PRIMI- v. prim (3) [în DN].

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)

PRIMÍ vb. I. 1. v. încasa. 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. căpăta. 5. a căpăta, a dobândi, a obține, (înv. și reg.) a prânde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obține. 7. v. recepționa. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimți. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. găzdui. 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. v. întâmpina.

PRIMÍ vb. v. aliena, înnebuni, prii, sminti, ticni.

A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge

primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).

primí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 sg. și pl. primeáscă