Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: primi (verb tranzitiv) , primit (adjectiv)   
PRIMÍT adj. 1. v. recepționat. 2. v. admis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIMÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A lua în posesia sa (ca ceva dăruit, trimis, obținut). ~ un colet. ~ felicitări. 2) (oaspeți, vizitatori etc.) A introduce (benevol) în domeniul stăpânit; a lăsa sau a face să intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja în baza unei legislații; a încadra. 4) (despre ființe) A fi pus în situația de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleanțe, reclamații etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a admite. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIMI- v. prim (3) [în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIMÍ vb. I. 1. v. încasa. 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. căpăta. 5. a căpăta, a dobândi, a obține, (înv. și reg.) a prânde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obține. 7. v. recepționa. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimți. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. găzdui. 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. v. întâmpina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIMÍ vb. v. aliena, înnebuni, prii, sminti, ticni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti.Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
primí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 sg. și pl. primeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)