PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÍNCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRÍNCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRÍNCIPE s. prinț, (înv.) beizadea, crăișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
príncipe s. m., pl. príncipi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÍNCIPE ~i m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinț. 2) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinț. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al țării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
petítio princípii loc. lat. [-tio pron. -ți-o, -pii pron. -pi-i]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink