Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pristăvi (verb) , pristăvire (substantiv feminin)   
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRISTĂVÍRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pristăvíre s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRISTĂVÍ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, răscula, răz-vrăti, revolta, ridica, sfârși, stinge, sucomba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pristăví2, pristăvésc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pristăví (pristăvésc, pristăvít), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pristăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pristăvésc, imperf. 3 sg. pristăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pristăveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)