Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. (Livr.) Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIVÁT, -Ă adj. Particular, individual. [< lat. privatus, cf. fr. privé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁT, -Ă adj. particular, individual. (< fr. privé, lat. privatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁT adj. 1. individual, particular, personal, propriu. (Proprietate ~.) 2. domestic, intim, particular, personal. (Probleme ~.) 3. v. intim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIVÁT adj. v. particular.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Privat ≠ public
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRIVÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRIVÁ mă ~éz intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIVÁT ~tă (~ți, ~te) Care aparține unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane; particular; personal; individual. Întreprindere ~tă. /<fr. privé, lat. privatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIVÁ vb. v. refuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIVÁ vb. v. lipsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. și pl. priveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink