PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIVÉLIȘTE s. 1. cadru, peisaj, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (O încântătoare ~ de natură.) 2. v. perspectivă. 3. v. aspect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRIVÉLIȘTE s. v. căutătură, privire, reprezentație, spectacol, uitătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIVÉLIȘTE ~i f. 1) Aspect al unui colț din natură privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobișnuit care se desfășoară înaintea ochilor. /priveală + suf. ~iște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink