Dex privilegiat

PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].

PRIVILEGIÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)

PRIVILEGIÁT adj. v. părtinit.

PRIVILEGIÁT adj. v. autorizat.

Privilegiat ≠ neprivilegiat

privilegiát adj. m., s. m. (sil. -gi-at), pl. privilegiáți; f.sg. privilegiátă, pl. privilegiáte

PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

A PRIVILEGIÁ ~éz tranz. (persoane) A susține în mod abuziv acordând privilegii (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a favoriza; a proteja. /<fr. privilégier

PRIVILEGIÁ vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].

PRIVILEGIÁ vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)

PRIVILEGIA vb. v. părtini.

privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiéz, 3 sg. și pl. privilegiáză, l pl. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil. -gi-ind)