PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRIZONIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Persoană căzută în mâinile unui dușman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemnițat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRIZONIÉR, -Ă s. m. f. 1. combatant al unei părți beligerante capturat de inamic; captiv. 2. arestat, întemnițat. (< fr. prisonnier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRIZONIÉR adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. v. arestat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prizoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. prizoniéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRIZONIÉR ~ă (ĩ, ĕ) m. și f. 1) Militar care a căzut în mâinile dușmanului. 2) Persoană lipsită de libertate; captiv. [Sil. -ni-e-] /<fr. prisonnier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink