PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROBÁNT adj. v. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Probant ≠ improbant
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
probánt adj. m., pl. probánți; f. sg. probántă, pl. probánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROBÁNT ~tă (~ți, ~te) Care probează; care constituie o probă. Argument ~. /<fr. probant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink