PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBAȚIÚNE s. f. 1. (jur.) acțiunea de a proba (1); dovedire; dovadă. 2. timp pentru noviciat. (< fr. probation, lat. probatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROBAȚIÚNE s. v. probă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
probațiúne s. f. (sil. -ți-u-), pl. probațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink