Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBOZÍRE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
probozíre s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROBOZÍ ~ésc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observații moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobraziti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROBOZÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veșteji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
probozí, probozésc, vb. IV 1. (înv., reg. și fam.) a certa, a dojeni, a mustra; a face de rușine; a ocărî. 2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetație) a începe să se ofilească, să se veștejească, să se îngălbenească. 3. (refl.) a se întrista; a se rușina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
probozí (probozésc, probozít), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. Var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. Sl., cf. sb. preobrazati „a reforma, a transforma”; după Tiktin din sl. poobrazati „a reprezenta”. În Mod., rar. – Der. probozeală, s. f. (mustrare, dojană); probăzitură, s. f. (insultă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
probozí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. probozeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink