Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prociti (verb tranzitiv) , procitire (substantiv feminin)   
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti.V. prociti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
procitíre s. f., g.-d. art. procitírii; pl. procitíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROCITÍ ~ésc tranz. înv. 1) A citi din nou. 2) (elevi) A întreba la o materie învățată; a examina oral; a asculta. 3) A mustra cu blândețe; a dojeni. /<rus. proțitoti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROCITÍ vb. v. admonesta, asculta, bodogăni, certa, chestiona, cicăli, dăscăli, dojeni, examina, flecări, interoga, îndruga, întreba, moraliza, mustra, pălăvrăgi, plictisi, reciti, repeta, sâcâi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procití (procitésc, procitít), vb.1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s. f. (lectură; repetiție), din sl. pročitanie, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
procití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prociteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)