Dex proclamare

PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama.

PROCLAMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei; proclamație. [< proclama].

PROCLAMÁRE s. (JUR.) 1. instituire. (~ republi-cii.) 2. decretare. (~ stării de asediu.) 3. v. în-scăunare.

proclamáre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. proclamării; pl. proclamări

PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

A PROCLAMÁ proclám tranz. 1) A recunoaște și a declara în mod solemn, printr-un act oficial. ~ dreptul la suveranitate. 2) A anunța sau a declara cu tărie în fața unui public numeros. Prezidendul proclamă că adevărul va triumfa. /<fr. proclamer, lat. proclamare

PROCLAMÁ vb. I. 1. tr. A anunța ceva în mod solemn. 2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu. 3. tr. A susține, a declara ceva deschis, în public. [P.i. proclám și -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare].

PROCLAMÁ vb. I. tr. 1. a anunța ceva în mod solemn. 2. a susține, a declara ceva deschis în public. II. tr., refl. a (se) învesti în mod oficial cu un titlu. (< fr. proclamer, lat. proclamare)

PROCLAMÁ vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. v. decreta. 3. v. înscăuna. 4. a (se) declara. (A fost ~ președinte.)

PROCLAMÁ vb. v. considera, socoti.

proclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. proclám, 3 sg. și pl. proclámă