PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proclamatór s. m., adj. m., pl. proclamatóri; f. sg. și pl. proclamatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink