PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiúne s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLAMÁȚIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamațiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCLAMÁȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCLAMÁȚIE s. 1. (POL.) declarație. (~ de independență.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. che-mare. (A publicat o ~ avântată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proclamáție s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. proclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCLAMÁȚIE ~i f. 1) v. A PROCLAMA. 2) Apel cu conținut politic urmărind scopuri de agitație; foaie volantă. /<fr. proclamation, lat. proclamatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink